funny-nani

Cine-a mai rămas în Bucuresti

Zugravul
Are o ţigară în colţul gurii şi chef de muncă în colţul îndepărtat al vieţii. Tricoul rupt de pe el nu-ţi dă nici o idee despre onorariul pe care îl va cere la capătul unei zile de spoit în lene, pe un perete care nu se poate opune sau fugi. Ideile lui sînt alea din reclama de la bere. Nevoile sînt cele naturale, şi în multe dintre ele apare şi un copac, exact ca în cazul cîinilor. Viaţa lui e şi ea o reclamă: la societatea modernă, care a reuşit cumva să elimine selecţia naturală.
Acum 30 de mii de ani, zugravul ar fi fost ucis pe loc, după primul cerb desenat strîmb în peşteră, la Lascaux.

Baba urbană
Spre deosebire de sora ei de la sat, baba urbană a văzut multe şi ştie tot. Îşi urăşte, în ordine, nora, vecina, vecinul, administratorul, cartierul, oraşul. Paradoxal, îşi iubeşte însă ţara , chiar dacă nu-I poate găsi alte calităţi decît acelea cu care a rămas din cartea de română, 1955. Baba urbană bănuieşte că totul în jurul ei e făcut s-o fure: administraţia blocului, compania de gaze, străinul care tocmai a intrat în hol şi se uită suspect la cutiile de scrisori. Asta nu-I face în nici un fel viaţa mai bună. Destinul babei e să moară, iar ea acceptă asta şi nu se mai ocupă cu absolut nimic. La noi lipsesc cu desăvîrşire babele din America , alea care se duc voluntare la ONG-uri, sau alea din Franţa, care merg la mitinguri, cînd nu citesc
literatură de stînga. Babele noastre doar voteaza, maninca mult, birfesc toata lumea si circula gratis cu RATB.

Şoferul manelist
E rapid, pentru că nu poate fi nimic altceva, în afară de negustor de droguri sau combinator de terenuri. Cel mai bun lucru din viaţa lui e motorul, făcut de un neamţ cu mult mai deştept, însă şoferul nostru nu pare să sesizeze ironia. Îi place să împartă: pumni, muzică, opinii.
Ştie despre tine că eşti prost. Ştie că el e deştept, iar viaţa, în felul ăsta, devine foarte simplă. De-aia şoferul manelist e cel mai relaxat dintre românii care au rămas în ţară . Cînd te întrebi de ce Mazăre a pus palmieri la Constanţa , răspunsul e limpede pe şosea: pentru că maimuţele erau deja acolo. Şi nici n-aveau duşmani naturali.

Inginerul
A lucrat cîndva în cercetare. Revoluţia l-a prins la planşetă, desenînd clădiri urîte, cu speranţa că într-o bună zi va fi lăsat să
fie genial. Cînd a fost lăsat, a continuat să fie el însuşi, cu program clar: Dimineaţa la 8 la serviciu, la 5 acasă, la 8 la a doua
sticlă de vin. Înăuntrul lui sînt o mulţime de bagaje desfăcute şi lăsate aşa, în lipsă de o nouă destinaţie: literatură SF, poeţi
optzecişti, două-trei iubiri, neapărat consumate la Costineşti, cu Radiovacanţa undeva în surdină. Se mişcă greu printre ele şi de-aia e deprimat. Speră să vină vremuri mai bune, chiar şi cînd apar la orizont, el speră că o să-i bată la uşă, să-l ia de mînă pînă în Germania, unde sigur cineva ştie de lucrarea lui de diplomă, o revoluţie la vremea ei.

Bogatul
În ciuda previziunilor optimiste ale telenovelelor, bogaţii nu plîng. Nu au de ce, nu au cînd, nu le-a adus aminte secretara. Cei mai mulţi nu ştiu că sînt bogaţi – pentru că nu se mai măsoară în raport cu tine, ci în raport cu alţi bogaţi. Chestia asta aduce cu sine o situaţie pe care nici psihologul plătit cu 200 euro/ora n-o poate rezolva: sînt bogaţi cu Mercedes care suferă că n-au Bugatti. Bogatul român are şi o altă problemă: nu e bogat decît aici. Cînd iese din ţară ,e doar ostentativ.

Băiatul de club
El e în general fiul celui de mai sus. Ziua lui de muncă e noaptea, spaima lui e moartea de plictiseală. Exemplarele cele mai robust rezistă fără mîncare o săptămînă şi pînă la două zile fără paparazzi.
Ideile lui sînt simple: moşule, du-te tu la şcoală, dacă n-ai bani de distracţie! Zilele lui sînt numărate: le numără presa de scandal şi poporul odată cu ea, cînd scoate din frigider brînza, la o salată de roşii tăiate repede, pînă nu începe Magda la OTV.

Toţi ăştia au rămas în ţară . Restul au plecat, şi nu în concediu. Or mai fi şi alţii, nu ştiu, e treaba institutelor să ne zică. Ce vreau eu să vă spun e altceva: Uitaţi-vă la ei şi încercaţi apoi să vă închipuiţi că, din marfa asta, trebuie să facem o naţiune.

Stam singur in camera si ma scarpinam la un coi. Terminasem munca si incercam sa descopar si al doilea coi, ca deh ca orice om am si eu tot 2.

De doua zile studiez 2 fenomene pe cat de ciudate pe atat de interesante.

Primu fenomen ii zice manea….Pauza publicitara: si acum toata lumea imi da mUEEEE ca sunt manelist…da frate ascult nu sunt snob ca altii sa zica ca ei e roackeri da cand aud o manea dau din cur doar asa de amuzament, am trait in diverse medii sociale si am deprins capacitatea sa accept si alte genuri de muzica, insa genul de baza la care ma intorc mereu sa-mi numar gandurile sau sa mi le cos in x este folk-ul. Asadar din dilema daca am sau nu doau coaie m-am apucat sa ascult manele si sa vad si eu de ce lumea e asa necajita(suparat,suparat) ca e nashpa, ca nu suna bine, ca fura diverse linii melodice de la alte formatii arabesti,grecesti, chinezesti sau papuase. Bai ‘oligfrencilor’(sa se consemneze ca am inventat un nou cuvant adica olifogreni francofoni, puteam foarte usor sa le zic ‘oligobovitenilor’ de la Dambovita raul care aduna jegu din Bucuresti) daca ati stii domniile voastre rockeriste cat au furat si pletosii vostrii, ati tace dracu din gura v-ati baga castile in urechi si ati medita la transcedentalitatea fiintei umane care orgasmeaza la gandul unei Apocalipse, dar care nu face nimic nici in al 12 lea ceas sa conlucreze cu Marele Zidar Sef…pauza de respiro si de bagat toata carnea pe care mi-o voi lua la frigider. Deci dupa cum ziceam ascultand la adevaratele h’opere de arta am ajuns la cateva concluzii:

- astia isi iubesc parintii atat de mult ca uneori ii omoara, din dragoste;

- nu tre sa ai voce ca sa canti manele, trebuie doar sa canti din suflet si sa folosesti cateva tags-uri arhicunoscute pe care nu le mai repet pentru a nu fi acuzat de SEO

- iubirile lor trebuie sa fie extravagante ca-n cartile Sandrei Brown citite de parintii lor,’care este’ cu carte. Pentru cei care buchisesc mai greu din filmele erotice(vezi Emanuelle) de duzina pe care le urmarea cu abnegatie si pe care incercau sa le puna in practica fara succes;

- AU DESCOPERIT INTERNETUL(wow dublu triplu wow);

- valoarea se masoara in grosime…de orice fel a obrazului, a lantului, a stromeleagului, a soldului nevestisii, a protofelului(sa fie caramida de bani sau de carduri clonate);

Al doilea fenomen este modelarea matematica a numerelor de la loto…stiu si acum rotlf o sa aud chestii de genu :”Ba tu esti prost nu stii ca Ghervasiuc a sodomizat loteria din toate pozitiile si acum e sparta si intra doar cei initiati in ea?”…stiu si asta doar ca imi place sa-mi ocup timpul cu lupte inutile cu morile de vant precum batranul Don Quijote si bravul sau ajutor Sancho Pancha(sper ca asa se scrie ca e 1:30 de dimineata si n-am chef sa vad google-ul la fata). Din lupte pe care le pierzi poti trage invataminte uneori pe care nu le poti deprinde daca ai castiga, cine analizeaza o victorie pe toate partile? Nimeni. Toata lumea se bucura de victorie, pe cand un esec este intors pe toate partile pana scoti ceva bun din el.

Moncher eu incerc sa inteleg de ce fenomenele nu sunt doar intamplatoare si daca pana la urma alegerea aleatoare nu e de fapt un smen legat de numere si de modul in care le interpretezi…cine stie poate o sa descopar teleportarea inaintea celor de la CERN cu al lor LHC.

Sia cum va las sa meditati la niste versuri cu adanca semnificatie:
“noaptea astai mare mare bairam
sa fac mare nebunie odata pe an
sa curga sampania sa aduc fetele
ca astai damblaua mea jos fustitele
sau dezbracat fetele caldura e mare
toti baietii beau acum vinul din borcane
e concurs de matoleala bem in disperare
pana maine ajungem toti la dezalcolizare
si politia sa vina nu are ce ne face
ne duce la sectie si ne lasa-n pane
sio mai fi si o amenda ptr galagie”